Ca și dragostea, fericirea este adesea tratata ca pe un obiect fizic pe care trebuie sa-l găsim si sa-l luam. Cu toate acestea, ca si dragostea, fericirea este ceva ce are mai multe sanse de a fi cultivata în noi înșine, decât sa dam peste ea în peregrinările noastre.
Așa cum a spus Dalai Lama, „Fericirea nu este ceva gata facut. Ea vine din propriile acțiuni.”
Credinta ca aceste acțiuni reprezinta o aventură personală a fiecărui individ este contrazisa de cercetarile care pot oferi unele elemente de orientare. Studiile arată că cei mai fericiți oameni sunt cei care caută sensul, spre deosebire de cei care cauta gratificarea imediată sau obtinerea placerii. Pentru a găsi împlinire, fiecare dintre noi trebuie să-si descopere speranțele, ambițiile, visele și ideile, apoi sa-si orienteze acțiunile catre aceste idealuri. Așa cum a scris Albert Camus, „Dar ce este fericirea, cu excepția simplei armonii dintre om si viata pe care o traieste?”
Desigur, indiferent de cât de perfect ne desfășurăm viețile, ele nu vor fi întotdeauna si intrutotul vesele. Cele mai fericite și implinite povești de viață sunt colorate cu valuri de durere și tristețe. Deci, probabil, un tel mai important de atins decât „fericirea” este de a căuta „starea de bine”.
Un studiu din 2011 al British Psychological Society a concluzionat că aceasta „se ridică la mai mult decât simpla fericire și implică o gamă largă de domenii personale și sociale, inclusiv relații pozitive și un puternic sentiment de sens și scop în viață.” Cercetarea prezentata in World Happiness Report a identificat patru noi elemente constitutive ale starii de bine și bazele neuronale care stau la baza lor. Potrivit raportului „starea de bine s-a dovedit a fi crescuta atunci când indivizii sunt mai în măsură să susțină emoții pozitive, sa-si revina mai repede din experiente negative, sa se angajeze în acte empatice și altruiste și sa exprime un nivel ridicat de atenție.”
Aceste constatari oglindesc si activitatea dr. Richard Davidson, un psiholog premiat și autorul cartii „Viața emoțională a creierului”. Davidson a descoperit prin cercetarea sa cele patru elemente ale starii de bine. Potrivit acestuia, aceste trăsături includ:
1. Generozitatea – Capacitatea de a folosi mijloace generoase in actiunile față de alte persoane, de a fi în armonie și sensibil la nevoile si dorintele altei persoane. Aceasta implică sa ne daruim celorlalti într-un mod care se extinde dincolo de noi înșine. World Happiness Report a concluzionat ca „starea de bine depinde în mare măsură de comportamentul prosocial”. Printre comportamentele prosociale enumerate in raport sunt onestitatea, bunăvoința, cooperarea și încrederea.
Cu toate acestea, de generozitatea noastra nu se bucura doar beneficiarul. Este incredibil de valoroasa pentru propria noastră sănătate mintală și fizică. Aceasta in mod natural, reduce stresul și combate depresia, consolidând în același timp, sentimentul nostru de scop si sens. Poate prelungi chiar durata de viata.
2. Rezilienta – Rezilienta descrie capacitatea de a persevera atunci cand lucrurile devin greu de rezolvat, de a depasi situatiile dificile si traumele. Aceasta implică a face față provocărilor vieții, mai degrabă decât a le ocoli sau a trai senzația de ratare. O persoană flexibila recunoaște puterea sa personală, în timp ce trăieste si accepta realitatea asa cum este. O persoană flexibila are puterea de a schimba situația in favoarea sa, de a evolua, de a se adapta și de a-si realiza obiectivele.
Această abordare a vieții reprezintă ceea ce, dr. Robert Firestone a identificat-o ca fiind „un mod matur”, spre deosebire de menținerea unei poziții copilăresti sau adoptarea unei atitudini parentale sau acuzatoare. El vede aceste caracteristici ca elemente esențiale pentru a fi un individ sănătos emoțional.
Ideea că rezilienta este una dintre cheile principale ale starii de bine este sustinuta si de dr. Salvatore Maddi, care in 35 de ani de cercetare a desemnat „rezistenta” ca pe o formă de rezilienta psihologica, care prezice cât de bine ne vom descurca în viața, relatii, scopuri și cariere personale. Intr-un studiu longitudinal de 12 ani pe angajatii unei companii, Maddi a ajuns la concluzia că „rezistența este cheia rezilientei, nu numai pentru a supraviețui, dar de asemenea, pentru a prospera în condiții de stres. Rezistenta îmbunătățește performanța, leadershipul, conduita, starea de spirit, sănătatea fizică și mentală.”
3. Atenția – cum este descrisa de Davidson, presupune a fi „prezent” si a te concentra pe un obiectiv. Acest lucru ne plasează într-o forma receptiva, mai degrabă decât intr-una reactiva. Atenția poate fi extrem de utila în acest proces, deoarece ne ajută să dezvoltam capacitatea de a ne concentra atenția și a cultiva un sentiment de prezență. Când suntem ancorati în prezent experimentand complet viața, suntem capabili să ne concentrăm pe ceea ce avem nevoie in prezent, tinzand sa luam măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor noastre pe termen lung. Exercitiile de meditatie ajuta de asemenea, la reducerea stresului si epuizarii si la cresterea starii de bine, a stimei de sine si a calitatii vietii.
4. Bunătatea – Potrivit lui Davidson, ne simtim cu totii mai bine când credem în bunătatea de bază a semenilor noștri și a noastra insine. Dacă adoptam acest principiu, ne vom simti mult mai putin agresivi si vom experimenta mai puțin violență în societatea noastră. Dr.Kristin Neff care a făcut cercetări extinse cu privire la beneficiile autocompasiunii, a identificat „simtul uman” ca una dintre cele trei elemente cheie ale autocompasiunii.
„Toți oamenii suferă”, a spus Neff. Prin definitie, a fi om înseamnă a fi muritor, vulnerabil și imperfect. Prin urmare, autocompasiunea implică recunoașterea faptului că suferința și inadecvarea personală este parte a experienței umane comune – „ceva prin care trecem cu totii”, mai degrabă decât a fi „ceva care mi se intampla numai mie”.
În cartea sa, „Etica Relatiilor Interpersonale”, dr. Robert Firestone abordează avantajele „simtului uman” și subliniază pericolele, care se refera la concentrarea asupra diferențelor dintre noi, precum și pe nevoia de a vedea „grupul nostru”, ca fiind superior.
Adoptarea acestor patru principii ale starii de bine în viața noastră ne poate ajuta să trăim o existență mai armonioasă și plină de satisfacții. Cu toate acestea, există un al cincilea element, care ar putea spori capacitatea noastră de a trăi o viață mai generoasa, rezistentă, atenta și buna, și care este diferențierea.
5. Diferențierea – Pentru fiecare dintre noi, a-si simti puterea interioară si a trai într-un „mod adult”, trebuie să ne diferențieze de influențele trecute negative și de „programele” care acționează ca suprapuneri asupra comportamentului nostru. Noi trebuie să identificam și sa ne indepartam de adaptările nesanatoase pe care le-am facut in trecut. Acestea includ atitudinile distructive și modalități nefavorabile de a ne vedea pe noi înșine și abilitățile noastre, precum și pe altii si neajunsurile lor. Acest proces de diferențiere implică patru etape principale:
• Separarea de atitudinile distructive orientate spre noi si internalizate
• Diferentierea de trăsăturile negative ale părinților și ale persoanelor influente din jurul nostru
• Ruperea barierelor vechi de apărare construite pentru a face față unor evenimente negative din copilarie
• Dezvoltarea sistemului propriu de valori si de abordare a vieții
Scopul diferențierii este de a te descoperi pe tine insuti. Este un proces conceput pentru a ne ajuta să descoperim adevăratele noastre nevoi și dorințe, dincolo de presiunile familiale și sociale mai puțin favorabile, care au modelat apărările noastre psihologice. Ne ajută să renuntam la armuri care nu ne sunt necesare, la mecanisme și modele de comportament pe care le-am construit, dar care de fapt, ne împiedică in realizarea acestor sarcini esențiale pentru bunastarea noastra psihica si fizica.
Chiar daca procesul de diferențiere se raporteaza preponderent la propria persoana, aceasta concentrare pe tine, nu este una egoista. Aduce beneficii tuturor pentru că, cu cat suntem mai fericiti si impliniti, avem mai multă valoare pentru cei din jurul nostru. Consolidarea înțelegerii de sine și autocompasiunii extinde înțelegerea și compasiunea noastră pentru alții. Senzația de bine ne permite să fim mai buni cu oamenii din viața noastră.
Ca si generozitatea, capacitatea de adaptare, atenția și bunătatea, diferențierea ofera o iluminare pe calea spre starea noastra de bine. Este un mijloc de a găsi un sens și o metodă de a îndeplini destinul nostru unic. Și în timp ce niciunul dintre aceste principii nu par să ofere un remediu rapid la provocările din viață, ele dezvăluie un stil de viață care imbunatateste calitatea de ansamblu a vietii noastre.
(sursa: Psychology Today)
