Mobbing & Bullying

Ai un sef care se trezeste si azi, si maine, si poimane si in fiecare zi cu fata la cerceaf? Comunica printre urlete, tipete si amenintari? Te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca nu esti niciun pic compatibil cu mediul profesional in care trebuie sa lucrezi? Ti s-a intamplat sa

fii criticat indiferent de cat de bine ti-ai indeplinit sarcinile din fisa postului? Ti s-a intamplat ca un coleg de al tau sa faca tot timpul glume nesarate pe seama ta, iar tu sa fii nevoit sa i le suporti? Ti s-a intamplat sa ai insomnii, inima sa-ti bata mai repede si sa te gandesti cu groaza la o noua zi de munca in care trebuie sa rezisti tensiunilor de la birou?

Atunci inseamna ca esti si tu o victima a mobbing-ului sau bullying-ului, a hartuirii psihologice la locul de
munca.

Mobbing (engleză to mob: „a ataca”) inseamna exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de munca. Mobbingul poate fi exercitat si in alte situatii: in scoala, in cluburi sportive, penitenciare sau chiar pe internet. Acțiunile tipice mobbing-ului sunt: teroarea psihica, sicanarea repetata, atacurile la demnitatea persoanei prin violență verbală și fizică, insulte sau răspândirea unor informații neadevărate despre persoana șicanată cu scopul de o izola și chinui. Intimidarea psihologica sau mobbingul este un lucru care se poate intampla nu doar in copilarie, cand, din cauza lipsei de experienta, a varstei, a incapacitatii de a te putea apara puteai deveni cu usurinta obiectul glumelor, batjocorilor sau al micilor rautati de la scoala. Un copil este mai expus suferintei cauzate de jigniri, abuzuri psihologice, insa nici adultii nu sunt scutiti de sicanari si denigrari chiar la locul de munca.

In mediul organizational, termenul de mobbing desemneaza acele actiuni venite din partea colegilor sau a sefilor prin care o persoana, in mod constant este discreditata profesional, intimidata psihologic, agresata psihic, jignita, luata in deradere, batjocorita, izolata, persecutat, in cazurile mai usoare, chiar terorizata psihologic, in cazurile mai grave.

Printre tacticile utilizate în hărţuirea psihologică se numără izolarea intenţionată a victimei, creşterea sau
scăderea radicală a volumului de muncă, refuzul unei promovări meritate etc.. Pot să mai apară atacuri la
demnitatea persoanei, violenţă verbală şi fizică, insulte. Nu numai femeile pot fi victime ale mobbing-ului, ci şi bărbaţii sunt afectaţi.

Factorii care determină mobbing-ul

Exista patru tipuri de factori, grupaţi în patru mari categorii:

► Individuali: se aplică atât agresorului, cât şi victimei, implică comportamente specifice legate de locul de
muncă, trăsături de personalitate şi mod de abordare a problemelor

► Situaţionali: nesiguranţa locului de muncă, schimbările la nivel de management

► Organizaţionali: restructurări, climatul şi cultura organizaţională

► Societali: schimbări economice, rata şomajului, emigrare.

Mobbing-ul poate fi vertical, când este exercitat de un superior asupra unui angajat şi orizontal, când colegii sunt cei care agreseaza un alt coleg.

Mobbing-ul mai poate fi strategic, atunci când organizaţia sau managementul pun la cale acţiuni menite să-l determine pe angajat să demisioneze, ori mobbing emoţional, determinat de competiţie, invidie, resentimente. Aflat la granita cu discriminarea, mobbingul poate fi doar partial considerat un tip de discriminare, deoarece se leaga exclusiv de locul de munca. Acesta se refera la actiuni de agresivitate psihologica realizate de un sef sau coleg pentru a determina victima sa paraseasca compania, in conditiile in care concedierea sa nu se poate realiza fara motive intemeiate. Aceste actiuni pot afecta starea de sanatate a persoanei supusa unei astfel de agresiuni psihologice si chiar ii poate aduce prejudicii psihice si sociale.

Este important să înţelegem că mobbing nu înseamnă: tachinare la locul de muncă, motivarea angajaţilor mai puţin performanţi sau un conflict singular la job.

Pentru a putea vorbi de mobbing, astfel de comportamente trebuie sa se repete cu o frecventa regulata pe o perioada de cateva luni.

Identificarea mobbing-ului s-a bazat pe o listă a formelor de relaţii nepotrivite la locul de muncă. Potrivit unui studiu realizat de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii 25,7% dintre persoanele participante au declarat că un coleg a fost jignit, ofensat de alţi colegi sau şefi, însă când a venit vorba de propria persoană doar 7,4% au declarat că au fost jignite. 24,7% au spus că un coleg a fost criticat, ori i s-au făcut reproşuri, iar 19,5% consideră că un coleg face notă discordantă şi nu se integrează în echipă.

Printre concluziile studiului se numără faptul că subiecţii care se află în situaţii clare care pot genera fenomenul de mobbing reprezintă 7-8% din populaţia intervievată, însă surprinderea fenomenului s-a realizat prin auto-percepţie şi pot exista persoane care au evitat să declare comportamentul colegilor sau şefilor. 41% dintre subiecţi au recunoscut că şeful sau colegii ţipă unii la alţii la locul de muncă.

Cercetarea a fost realizată pe un eşantion reprezentativ pentru populaţia cu vârste între 18 şi 65 de ani din patru regiuni de dezvoltare: Bucureşti-Ilfov, Sud-Muntenia, Nord-Vest şi Centru.

Cinci tipuri de comportamente specifice fenomenului de mobbing:

► Actiuni destinate limitarii posibilitatii de exprimare a victimei – aceasta nu are posibilitatea de a-si expune punctul de vedere in fata sefilor, este intrerupta cand vorbeste, colegii jignesc victima sau o discrediteaza facand referiri la munca si viata personala a acesteia.

► Actiuni care vizeaza izolarea victimei – nu se vorbeste cu victima, aceasteia i se atribuie un loc care sa o izoleze de colegi, este ignorata prezenta ei.

► Actiuni de desconsiderare a victimei in fata colegilor – sunt lansate diverse zvonuri despre victima, este ridiculizata si chiar hartuita sexual.

► Actiuni de discreditare profesionala a victimei – nu ii sunt atribuite sarcini sau i se atribuie unele sub sau peste nivelul calificarii, uneori trebuie sa indeplineasca sarcini umilitoare.

► Actiuni care vizeaza compromiterea sanatatii victimei – ii sunt incredintate sarcini periculoase sau nocive pentru sanatate sau victima este agresata fizic si/sau sexual.

La randul sau, bullying-ul este un comportament abuziv, caracterizat prin dorinta de a umili pe cineva prin utilizarea violentei psihologice, verbale sau fizice, reprezinta o formă de abuz emoţional, mental şi fizic ce implică metode de coerciţie, cum ar fi intimidarea, amenintarea.

Daca mobbing-ul este in general realizat de colegi, bullying-ul este specific superiorilor, managerilor.

Aceasta actiune deriva din dorinta de a-si consolida propria pozitie si are drept consecinta pierderea eficacitatii victimei, in cazul in care aceasta cedeaza acestui comportament abuziv. In situatia in care victima ia masuri impotriva acestui tip de comportament, atacatorul se va retrage.

Spre deosebire de mobbing, care apare cu o anumita frecventa, bullying-ul poate avea o aparitie singulara sau repetata, dar fara a urmari un anumit tipar.

Efectele pe care le pot avea mobbing-ul si bullying-ul vizeaza atat consecintele organizationale, cele asupra victimei, cat si consecintele sociale.

Consecintele organizationale. Aceste comportamente de discriminare au efect si asupra organizatiei, in conditiile in care eficacitatea victimei scade, angajamentul angajatului fata de organizatie se diminueaza si creste fluctuatia de personal.

Consecinte asupra victimei. Victima isi poate pierde increderea in sine in urma unor actiuni de discriminare repetate, poate experimenta diverse stari precum furie, frustrare, depresie sau poate avea probleme de sanatate cauzate de nivelul prea ridicat de stres la care este supusa.

Consecintele sociale. Acestea se refera la decizia victimei de a parasi compania, care poate presupune si o perioada de somaj, precum si implicarea unei instante de judecata, in cazul in care aceasta decide sa ia masuri legale impotriva atacatorului.

Cum faci fata situatiilor de mobbing si bullying

In cazul in care colegii te umilesc, fac remarci jignitoare la adresa ta, te izoleaza sau nu te saluta sau daca
primesti sarcini care nu intra in atributia ta si sunt cu mult peste sau sub calificarea ta pentru o perioada mai lunga de timp, este posibil sa fii victima unui fenomen de mobbing.

Daca ai ajuns in situatia in care te simti discriminat si au inceput sa apara consecinte din cauza comportamentului colegilor sau sefilor, dupa ce te-ai informat in prealabil despre tipul de discriminare la care esti supus, trebuie sa iei o serie de masuri, pentru a opri aceste actiuni.

In primul rand, trebuie sa aduni dovezi care sa confirme spusele tale. Iti poti nota data, ora, cuvintele sau actiunile specifice ale agresorului, persoanele care erau de fata si care pot fi martori. Orice e-mail care contine injurii sau umiliri trebuie pastrate ca probe.

Urmatorul pas consta in raportarea acestor comportamente sefului direct, iar in cazul in care acesta nu te sustine sau chiar el este agresorul, poti cere ajutorul departamentului de Resurse Umane, pentru a investiga aceasta plangere.

In cazul in care iti doresti sa parasesti compania cat mai repede, este recomandat sa iti cauti un alt loc de munca inainte de a face acest pas.

O metoda eficienta de a face fata stresului este de a adopta o alimentatie sanatoasa, de a face sport, iar in cazul care simti ca nu vei reusi sa treci singur peste efectele unei astfel de situatii, poti apela la un psiholog, care te poate ajuta sa faci fata mai usor.

O ultima optiune ar fi de a apela la o instanta de judecata, dar este de preferat sa te consulti cu un avocat, pentru a fi sigur ca dovezile tale vor fi admise. Desi in Romania nu exista legi pentru pedepsirea comportamentelor de mobbing, acestea vor intra in categoria formelor de discriminare.

Desi in Romania inca nu sunt foarte cunoscute aceste doua fenomene, diverse ONG-uri au inceput sa ridice problema lor in mediul organizational. Pentru semnalarea cazurilor de discriminare si pentru a ti se oferi suport in astfel de situatii, poti apela la ajutorul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.

Cum poate fi prevenita hartuirea morala la locul de  munca?

Prevenirea hartuirii morale la locul de munca este elementul cheie pentru imbunatatirea conditiilor de viata la locul de munca si evitarea excluderii sociale. Este important sa se adopte din timp masuri pentru evitarea deteriorarii climatului la locul de munca; angajatorii nu trebuie sa astepte pana cand apar reclamatii din partea victimelor. In unele cazuri, este dificil sa se faca diferenta dintre hartuirea morala si conflictele interpersonale. Cea mai eficienta strategie ar putea fi cea care foloseste doua niveluri, cuprinzand eforturile concrete impotriva hartuirii morale, cat si imbunatatirea climatului psihosocial de munca. Implicarea angajatilor si a reprezentantilor lor in aceasta strategie reprezinta un factor cheie pentru succes.

Hartuirea morala este o violenta continua care va avea un final sigur: distrugerea psihica a individului pana la moartea psihica a acestuia. Sinuciderea ca urmarea a hartuirii morale este demonstrata astfel incat in legislatiile statelor europene hartuirea morala constituie infractiune.

Violenta in raporturile de munca nu sunt straine nici Romaniei. Stiam de mult de existenta hartuirii morale, insa foarte putine persoane hartuite cunosc faptul ca ceea ce li se intampla este o hartuire morala la care sunt supusi. Cei mai multi se culpabilizeaza. In realitate ei nu au nici o vina.

Pentru o mai buna gestionare a situatiei:

1. Ganditi-va bine inainte de a trece la fapte. Intrebare cheie: Situatia pe care o traiti tine intr-adevar de
morala? Este esential sa va raspundeti la aceasta intrebare, inainte de a merge mai departe. Sunteti hipersensibil la reprosurile altcuiva cand este vorba de viata profesionala sau personala? Poate exagerati reactiile unei persoane autoritare tocmai din cauza susceptibilitatii? Poate conditiile de munca sunt stresante? Deci, nu va pripiti sa proclamati starea de hartuire morala. Analizati-va cu atentie reactiile pe care le aveti fata de colegul pe care il banuiti ca v-ar hartui. Oare observatiile care vi se fac in legatura cu calitatile voastre profesionale nu sunt justificate? Acest bilant preliminar va obliga sa analizati situatia cu obiectivitate, pentru a fi siguri ca nu va inselati. Ca sa aveti o imagine mai clara, intrebati-va colegii de incredere daca au remarcat ceva anormal in relatiile voastre cu persoana pe care o considerati agresiva.

Oare si ei sunt de parere ca sunteti discriminat? Ce tip de relatie au si ei la randul lor cu aceasta persoana?

Ei se simt hartuiti?  Daca anumite persoane se vor desolidariza de dumneavoastra, cu siguranta altii va vor spune daca sunteti sau nu pe o pista gresita. Este o etapa dificila in care trebuie sa va pastrati controlul.

Chiar daca aveti dubii, trebuie sa infruntati rapid persoana care va inoportuneaza. Noul vostru sef isi permite remarci jignitoare fata de felul in care raspundeti la telefon sau va organizati timpul de lucru?

Trebuie sa il puneti la punct fara nici o ezitare. Intrati in biroul lui si intrebati-l ce anume il deranjeaza la voi. Atunci acesta fie va va explica foarte clar unde ati gresit si veti iesi din birou impacat, fie veti constata ca reprosurile sale nu au acoperire, deci ies din sfera vietii profesionale. Veti observa ca acesta va cauta sa puna la indoiala calitatile voastre si sa va intimideze. Esecul acestei intalniri va va confirma ca aveti de-a face cu un anumit tip de pervers. Daca dialogul pare imposibil, ramaneti calm si mai ales, nu va pierdeti cumpatul.

2. Pastrati-va sangele rece. Trebuie sa va pastrati sangele rece pentru ca din acest moment stiti cu cine aveti de-a face. Incercati sa deveniti indiferent la tentativele de umilire ale agresorului. Scopul lui este acela de a va devaloriza, de a va face sa va pierdeti increderea in voi. Straduiti-va sa va “blindati” psihologic pentru a va proteja. Atitudinea voastra va avea cu siguranta ecou in comportamentul “inamicului”. Ceea ce inseamna ca, cu cat veti reactiona mai mult ca o victima, cu atat ii va face placere sa joace rolul de tortionar. Evident ca este dificil sa iti disimulezi adevaratele emotii, dar vei fi mai greu de atacat de rautatile sale. Propuneti-va ca imperativ sa nu dramatizati, ci sa faceti haz de necaz. Chiar daca serviciul este un infern, voi aveti o viata de familie splendida, prieteni care va iubesc, hobby-uri, o casa in care va simtiti confortabil. Pastrati simtul masurii, munca nu este decat o activitate care nu trebuie sa impieteze viata privata. Nu trebuie sa va considerati un invins doar pentru atata. Puteti insa sa va puneti la cale un plan care sa il prinda pe agresor. Se intampla ca acest tip de persecutor sa fie sanctionat, cum spuneam mai devreme, mentalitatile s-au schimbat si acum exista urechi care sa auda. Puteti sa rugati un coleg sa dezvaluie umilintele pe care le-ati suportat la serviciu. Notati fiecare eveniment (data si ora), pastrati notitele de serviciu, scrisorile recomandate, mesajele neplacute pe care vi le trimite.

3. Cautati sprijin. Colegii de birou v-ar putea sustine. Gasiti-va aliati printre cei care va apreciaza munca si va recunosc calitatile. Puteti merge pana la a va reclama agresorul la seful lui direct. Trebuie sa aveti curaj, sa nu va fie frica ca seful cu pricina ar putea sa afle de demersurile dumneavoastra. Trebuie sa vorbiti sotului si familiei despre problemele voastre caci unde se poate gasi un sprijin mai sincer decat in familie?

4. La nevoie, consultati un psiholog. Va ganditi probabil ca “bolnav este celalalt”, adica seful si ca el ar trebui sa mearga la psiholog, nu voi. Aceasta judecata are un sambure de adevar insa, traind intr-un stres zilnic la serviciu, va puteti pune in pericol echilibrul psihic, chiar daca aveti o structura de invingator. Daca aveti un somn agitat, sunteti nervos, va simtiti trist si parasit sau dimpotriva, deveniti pasiv, nu mai simtiti aproape nimic, ei bine, inseamna ca sunteti in pragul unei depresii nervoase. Un specialist v-ar putea ajuta sa traversati aceasta perioada dificila fara sa fie nevoie de o psihoterapie de durata. Sfaturile practice ale psihologului v-ar putea scapa de multe neplaceri in relatia cu seful-agresor.

5. Invatati sa pierdeti. Daca nu vreti sa renuntati la serviciu, nu va ramane decat sa fugiti. Trebuie sa faceti slalom printre capcanele agresorului si sa scapati de tentativele lui de manipulare. Nu incercati sa demonstrati ca nu are dreptate in ceea ce va priveste si ca sunteti eficient. Orice exces de zel esueaza lamentabil si nu veti reusi sa il convingeti. Nu mai intrati in conflicte deschise (sefului ii face placere sa te contrazica) si aveti grija sa va limitati cat mai mult posibil intalnirile cu acesta. Trebuie sa invatati sa va retrageti, mai bine puneti cruce pe acest conflict, chiar daca aveti senzatia ca ati pierdut batalia. Daca insa clacati psihic este de preferat sa va cautati un alt loc de munca. Totusi, nu merita sa te imbolnavesti pentru o slujba.

Daca ai/ai avut o experienta de acest gen, trimite-ne povestea ta pe adresa contact@psyconsultancy.ro