Fecundaţia – procesul de fuziune dintre cei 23 de cromozomi ai spermatozoidului şi cei 23 de cromozomi ai ovulului.
Etapa embrionară
30 de ore – celula-ou e clivată.
3 zile – celula ou – zigotul – se divide în 16 celule.
5 zile – oul clivat prezintă 3 foiţe embrionare. Astfel din ectoderm se formează apoi celulele pielii, sistemul glandular, părul, unghiile, organele senzoriale şi sistemul nervos . Din mezoderm vor apărea muşchii, structurile profunde ale pielii, sistemul excretor. În fine din ectoderm vor lua naştere organele interne (plămânii, glanda tiroidă, timusul şi glandele salivare). Zigotul migrează din trompa uterină în uter.
1 săptămână – zigotul capătă o nouă identitate – blastocist.
10 zile – volumul embrionului creşte de 8000 de ori iar dimetrul de 20 de ori.
14 zile – se constituie celulele Stem – fiecare în parte e capabilă să editeze memoria protogenetică a individului.
3 săptămâni – Ritmul de Multiplicare a celulei nervoase e de 20 000 de neuroni pe minut.
4 săptămâni – embrionul de 3 mm secretă hormoni speciali care împiedică menstra mamei.
5 săptămâni – inima începe să bată. Embrionul îşi dezvoltă placenta şi bursa amniotică. Placenta se fixează în pereţii uterului pentru a-şi extrage oxigenul şi substanţele nutritive din organismul mamei. Nutriţia este histotrofă – hrănirea se face din secreţia mucoasei interne şi din substanţele sacului vitelin.
7 săptămâni – se formează ochii / limba / gura. Embrionul iniţiază primele reacţii motrice. Ficatul e capabil să producă celulele din sânge.
9 săptămâni – embrionul ajunge fetus de 2,5 cm cu toate organele corpului formate. Mâinile şi picioarele îşi dezvoltă degetele. Dinţii încep să se structureze în interiorul gingiilor.
10 săptămâni – degetele sunt încă unite prin membrane.
11 săptămâni – fetusul de peste 7 cm înoată bine în oceanul amniotic.
12 săptămâni – Ritmul de Multiplicare a celulei nervoase atinge 30 000 de neuroni pe minut. Pleoapele unite se dezvoltă peste ochii deja complet formaţi. Corzile vocale sunt finalizate. Se constată plânsul tacit. Se suge degetul. Apar unghiile.
Etapa fetală precoce
16 săptămâni – fetusul de 14 cm la nevoie sughiţă. Sunt formate genele şi sprâncenele. Limba e acum dotată cu papile gustative. Cel mai mult se dezvoltă sistemul muscular. Se finalizează procesul organo-genezei.
20 de săptămâni – osificarea pleacă de la o matrice cartilaginoasă. Fetusul de 21 cm poate auzi sunete din exterior. Buricele degetelor dispun de amprente.
24 de săptămâni – fetusul de 33 cm e protejat la nivelul pielii cu păr fin de o centură neodermă. Copilul inspiră şi expiră lichidul amniotic prin plămânii deja formaţi.
26 de săptămâni – surâsul şi plânsul se interferează. Fătul cască.
Etapa fetală tardivă
28 de săptămâni – există 6 straturi în alcătuirea scoarţei cerebrale. După 2 luni şi jumătate post-fecundaţie şi până la naştere nutriţia devine hematotrofă – hrănirea are loc prin sângele matern care trece în organismul pruncului prin cordonul ombilical.
38 de săptămâni – apar hormonii ce vor declanşa travaliul.
Există aproximativ 100 de trilioane de celule în organism. La naştere volumul creierului nu e dezvoltat decât în proporţie de 25 %!
Genomul uman conţine 3164,7 milioane de baze chimice. Benzile de ADN conţinute într-o singură celulă dacă ar fi rulate la maximum pentru a fi surprinse rectiliniu atunci ar ajunge la 2 m. Dacă toate benzile de ADN aflate în fiecare celulă a corpului ar fi suturate s-ar parcurge ipotetic de peste 600 de ori distanţa Pamant-Soare.
Pentru a scrie codul întregului genom uman o persoană ar trebui să tasteze 60 de cuvinte în fiecare oră din cele 8 zilnic timp de aproape 50 de ani. Un bloc de ADN anhidratat având gabaritul unui cub sub 1 mm poate capta tot atâta informaţie cât un trilioane de CD-uri. Fiecare om din 10 va dezvolta o tulburare genetică moştenită într-un anumit moment al vieţii sale. Nu toate avariile genetice sunt în detrimentul sănătăţii. În anemia celulelor în formă de semilună o copie a celulei izoforme conferă organismului rezistenţă la malarie. Câmpurile magnetice produc avorturi spontane. Nou-născutul are urme de meconiu neodermal. Perimetrul craniului natal – 34 cm.
72 de ore – copilul poate pierde cca 10% din greutatea natală – 2500 g. Talia natală e de 49 cm. Reacţionează la figura umană şi e sensibil la lumină. Suspensia ventrală nu permite controlul asupra poziţiei capului. Copilul neo-natal are cel mai frecvent ochii albaştri, întrucât irisul nu dispune încă de melanocite. Treptat însă aceştia produc pigmenţi care determină şi explică schimbarea culorii irisului. Pruncul întoarce capul dintr-o parte în cealaltă.
3 săptămâni – apare suferinţa.
1 lună – ridică pieptul. Membrele inferioare sunt destinse. Ţine capul în suspensie ventrală câteva secunde. Emite sunete laringiene. Se constată reflexul de mers şi de-apucare prin flectarea degetelor în pumn. Priveşte persoane şi urmăreşte obiecte cinetice. E atent la faţa mamei atunci când aceasta îi vorbeşte. Comută privirea în direcţia sunetului. Plânge la foame şi disconfort. Face mişcări atunci când i se vorbeşte sau zâmbeşte.
1 1/2 lună – apar lacrimile.
2 luni – localizează şi fixează obiectele. Recunoaşte figura mamei. Apar surâsul şi plăcerea. Emite vocale solitare. E atent când i se vorbeşte. Zâmbeşte la contacte sociale.
3 luni – întinde mâna spre jucărie dar nu o nimereşte. Apare râsul şi se constată mimica dezolării. Urmăreşte mişcările propriilor mâini. Localizează direcţia sunetului. Prin sunete articulate se manifestă gânguritul. Până să coboare laringele cu cca. 3 cm copilul în acelaşi timp emite sunete şi deglutează. Reflexul hidrocinetic al pruncului se explică prin experienţa ancorată intrauterin în oceanul amniotic.
4 luni – greutatea se dublează în raport cu cea natală. Poziţia capului e fermă, iar mâinile se-ating în joacă. Nu poate ridica jucăriile pe care le scapă din mâini. Râde în hohote sau cascadă. Manifestă supărare şi furie la contuzionarea sau sistarea contactului social. Mimica şi gestica trădează plăcerea.
5 luni – apar anxietatea şi agresivitatea. Se sprijină în antebraţe şi îşi duce piciorul la gură. Ţine spatele drept. Duce obiectele la gură cu ambele mâini. Stropeşte cu apă. Întinde braţele spre biberon. Caută cu privirea obiectul de joacă atunci când îl scapă. Reţine în mână un obiect şi priveşte la altul. Mama devine persoana privilegiată. Deosebeşte persoanele străine de celelalte.
6 luni – volumul creierului atinge 50% din valoarea definitivă. Zâmbeşte imaginii din oglindă. Încearcă să recupereze obiectul pierdut. Surâde persoanei cunoscute. Trece repede de la plâns la râs. Imită mimica anturajului.
7 luni – se sprijină pe-o mână şi se rostogoleşte. Ridică spontan capul. Duce mâncarea la gură cu-o singură mână. Transferă un cub dintr-o mână în cealaltă. Spune Ba sau Da sau Ea. Vrea să fie cu mama şi-n braţele ei în momentele de relaxare ori nictemerale.
Un grup de cercetători de la Universitatea Tûrku din Finlanda a descoperit că, dacă bebeluşilor adormiţi li se creează un mediu cu anumite sunete, în dimineaţa următoare ei le vor recunoaşte. Una din explicaţiile date de medici acestui fenomen este aceea că bebeluşii nu-şi debranşează creierul atunci când dorm, aşa cum se întâmplă în cazul adulţilor. La o vârstă precoce se ştie faptul că intuiţia şi instinctele acţionează în mod prioritar, pentru că lipsesc experienţele şi elementele care structurează o judecată analitică a puiului de om. Dar bebeluşii rămân conectaţi în mare măsură la stimulii externi – sunet, lumină, miros, contactul fizic – pentru a acumula experienţe în mod continuu, dincolo de bariera ciclului veghe-somn.
Pe măsură ce omul se îndreaptă spre maturitate, trecând prin copilărie şi adolescenţă, emisfera stângă a creierului e stimulată prioritar (memorie, analiză, strategie, logică), în detrimentul emisferei drepte (instinct, intuiţie, creativitate). Astfel, la adulţi în timpul somnului creierul se deconectează de la realitate, ceea ce permite emisferei stangi să se refacă. În locul ei este activată emisfera dreapta – somnul e una din metodele de anihilare a discernământului, alături de stres puternic, consum de droguri şi băuturi alcoolice.
| Emisfera stanga | Emisfera dreapta |
| Capacitate lingvistică dezvoltată
Are nevoie de cuvinte Respectă sintaxa Spirit logic-analitic-raţional Ia decizii şi le execută Atenţie focalizată Conştiinţa timpului Limbaj digital Nevoia de explicaţie Gândire secvenţială |
Capacitate lingvistică pauperă
Construieşte imagini Priveşte aspecte non-verbale/ para-verbale Sintaxă vizuală Sintaxă fonică Atenţie difuză Non-temporal Limbaj analogic Se sprijină pe intuiţie Holognosie |
La copii – până la o anumită vârstă – creierul rămâne, în timpul somnului, conectat la stimulii externi, ceea ce înseamnă că bebeluşii accesează concomitent serviciile ambelor emisfere ale creierului. În starea de veghe se păstrează acelaşi tip de gândire izocronă – mult mai productivă şi mai vastă.
Şi totuşi, când se produce fisura? În ce punct cronologic se manifestă trecerea la gândirea alternativă? Acest proces negativ începe odată cu intrarea copilului în sistemul educaţional instituţionalizat, unde – în mod eronat – se stimulează o gândire analitică, ceea ce provoacă un grav dezechilibru în personalitatea, comportamentul şi modul de a raţiona şi relaţiona al omului din viitor.
8 luni – apare bucuria. Cuvintele sunt tranşate sau măcelărite. Elementele izofone sunt iterate – MA-MA şi TA-TA. Teama faţă de persoanele alogene e manifestă. Revendică prezenţa mamei. E capabil de furie pentru a obţine sau refuza ceva. Plânge când e certat şi se bucură atunci când i se vorbeşte frumos.
9 luni – adoptă şi speculează poziţia şarpelui. Caută şi descoperă obiectele ascunse. Se ridică singur în picioare. Arată un obiect cu arătătorul. Pronunţă un cuvânt cu sens. Bea din cană. Se exprimă prin gestică.
10 luni – greutatea în raport cu cea natală se triplează. Proteinele produc ascensarea cerinţelor energetice cu 30 % şi a grăsimilor cu 14 %. Glucidele răspund şi ele printr-o augmentare de 5 %. Ascultă ceasul. Reacţionează când i se pronunţă numele. Suge policele.
1 an – copilul cu un volum al creierului de 60% din valoarea celui definitiv se ridică şi face câţiva paşi dar cade. Se deplasează sprijinindu-se în mâni şi picioare. Merge ţinut de-o mână. Râde când îşi vede chipul în oglindă. Vrea să-l atingă dar nu-l recunoaşte încă. Reuşeşte să emită sunete cărora li se dă sau recunoaşte un sens. Loveşte mingea şi selectează jocurile. Imită câinele sau vaca şi ceasul. Manipulează linguriţa.
1 an şi 3 luni – merge singur. Se caţără pe scări. Stă în genunchi. Clădeşte un turn din 2 cuburi. Trasează o linie cu creionul. Priveşte atent imaginile tomice. Manifestă câteva dorinţe sau necesităţi. Se hrăneşte singur cu linguriţa. Îşi îmbrăţişează părinţii.
1 1/2 an – copilul e sigur pe mersul lui. Construieşte un turn din 3 cuburi. Îl interesează pozele. Sare pe ambele picioare. Fuge cu dificultate. Răsfoieşte cartea ventilând 2 pagini deodată. Arată 2 părţi ale corpului. Execută 2 ordine elementare. Cunoaşte semnificaţia a 10 cuvinte. Vorbeşte despre el la altă persoană. Numeşte poze. Identifică mai multe părţi ale corpului. Formează propoziţii simple. Ajută la strânsul jucăriilor. Se echipează singur.
2 ani – volumul creierului atinge 75% din valoarea definitivă iar capul copilului reprezintă 1/5 din corp. Răsfoieşte o carte filă cu filă. Desenează cercul şi linia verticală. Realizarea unui turn cere 6 cuburi. Numeşte 4 părţi ale corpului. Execută 4 ordine simple. Exersează Marche – Arriere. Aleargă. Cere hrană şi de băut. Spune când vrea să meargă la toaletă. Repetă cuvintele mamei.
2 1/2 ani – apare controlul sfincterial. Merge pe vârfurile picioarelor. Copilul sare. Construieşte un turn din 8 cuburi. Ţine creionul strâns în pumn. Realizează diferenţele de sex. Numeşte 7 ilustrate cromate şi obiecte uzuale. Totodată numeşte o culoare. Foloseşte pronumele Eu şi îşi descoperă numele întreg.
3 ani – se completează dentiţia provizorie. Apare sentimentul de pudoare. Întreabă mereu De ce? Realizează dihotomia Mea Culpa / Alter – Culpa. Descoperă şi valorifică elemente de topică (sus – jos şi faţă – spate). Nu poate desena o dreaptă paralelă cu una din marginile mesei. Mănâncă decent. Urcă scările alternând picioarele. Merge pe bicicletă. Înalţă turnul din 9 cuburi. Copiază un cerc şi o cruce. Numără până la 10. Numeşte 2 culori. Participă la jocuri simple. Stă într-un picior. Se spală pe mâini. Repetă cântece. Îşi cunoaşte numele şi sexul. Lobul frontal drept al creierului controlează percepţia sinelui.
4 ani – copilul cu o înălţime dublă faţă de cea natală achiziţionează cca. 50 de cuvinte pe lună. Sare într-un picior. Apare starea afectivă de mândrie. Celălalt sau rivalul este obiect de identificare. Desenează o cruce şi un pătrat. Face o dreaptă paralelă cu marginea suportului eşuând însă pentru cazul în care linia e-n unghi drept cu mesei. Distinge dreapta – stânga. Copilul nu înţelege noţiunea de echidistanţă. Realizează Gate-ul cubal. Numără monede. Spune o poveste. Mitraliază cuvintele. Merge singur la toaletă.
5 ani – fineţea auzului se dublează. Se raportează la alţii imitându-i. Flexează relaţia cu altul prin disimulare. Apare limbajul interior. Se diferenţiază culorile intermediare – portocaliu / indigo. Copiază un triunghi. Distinge dimineaţa de seară. Numără 10 monede corect. Numeşte 4 culori. Pune întrebări asupra sensului indicat sau vehiculat de cuvinte. Repetă regulile jocurilor. Distalul ca noţiune e asimilat însă doar pentru mijloc. Mijlocul comportă mai multe amplasamente – absenţa noţiunii de punct. Pe linia generalizării observăm plasarea simetrică a punctelor de-o parte şi de alta a mijlocului (intercalările).
6 ani – la 6 ani interogarea sau interpelarea celorlalţi vizează 29% explicaţii etiologice, 50% motivări psihologice şi 21% justificarea exigenţelor societăţii. Capul reprezintă 1/6 din corp. Numeşte anotimpurile.
7 ani – creierul are 1200 de grame. Se descoperă conservarea masei. Cresc îndeosebi lobii frontali a căror pondere ajunge la 27% din masa cerebrală. Se cultivă simţul topografic. Se ajunge la generalizarea raportului de echidistanţă – punctele dispuse în linie dreaptă. Copilul abia intrat în şcoală va realiza la interval de 1 an conservarea volumului/greutăţii.
Bibliografie:
AVERY M. E. şi LEWIS R. F. (1994), Pediatric Medicine, Editura W&W, Baltimore – Maryland, United States of America
BYDLOWSKI M. (2000), Psihanaliza Maternităţii, Editura Trei, Bucureşti
GEORGESCU A. (2001), Compendiu de Pediatrie, Editura All, Bucureşti
MILLER L. (1992), Understanding your Baby, Rosendale Press, Tavistock Clinic
MIUŢ P. (Tomul I – 2000) (Tomul II – 2001), Psihologie Generală
Editura Eurostampa, Timişoara
MUNTEANU A. (1993), Psihologia Copilului şi Adolescentului, Editura Augusta, Timişoara
MUNTEANU A. (1997), Stadiile Dezvoltării, Editura Augusta, Timişoara
