Psihologia utilului

Norman Silverman definește psihologia individuală ca fiind ”o psihologie a utilului în care fiecare individ îşi caută semnificaţia pentru a împlini scopuri fictive într-o manieră creativă holistă unică folosindu-şi ereditatea şi mediul pentru a dezvolta un stil de viaţă ce devine normal şi folositor când este în acord cu nevoile altora şi arată sentiment de comuniune socială.”

L-am ”întâlnit” pe Adler acum mulți ani, am citit operele sale, am înțeles principiile pe care le promova și am știut că e abordarea cea mai potrivită pentru mine. De aceea mi-am dorit să mă formez în această școală psihoterapeutică. Și dacă la mine a funcționat, atunci mi-am zis că și altora le va prinde bine viziunea umanistă a lui Adler în rezolvarea situațiilor complexe de viață, în creșterea copiilor sau în schimbarea stilului de viață disfuncțional.

Analiza vieții

Modalitatea prin care Adler ajunge la esența problemei clientului este una aparte, analizându-i amintirile timpurii ce conduc la atitudinea clientului despre viață, direcția spre semnificație a persoanei sau motivația unor alegeri, a curajului sau absenței curajului, a sentimentului comunitar, a stilului vieții, ca tipar generalizat de raspunsuri la majoritatea problemelor, unic fiecarui individ, a conceptului unic despre sine (”cine sunt”) sau a sinelui ideal (”cine ar trebui sa fiu pentru a-mi gasi locul in lume”.

Principii ale psihoterapiei adleriene

Spre deosebire de Freud, care considera ca omul este motivat de instincte ce ar trebui să fie controlate sau transformate pentru a avea un comportament acceptat de societate, în cadrul psihologiei adleriene comportamentul este învățat și se afla sub control. Dinamica psihologiei umane este explicată prin existența unor obiective și idealuri de perfecțiune care ne motivează. Omul este privit ca o ființă socială dominată mai degrabă de conștient, decât de inconștient, pentru că ceea ce suntem și ceea ce facem depinde în totalitate de noi și nu de conținutul inconștientului; ne controlăm singuri soarta și nu suntem o victimă a acesteia. Fiecare își construiește realitatea în care vrea să trăiască, în functie de modul în care a învățat să privească lumea. Orientarea adleriană ne spune că oamenii nu sunt fundamental buni sau răi, dar pot alege între a fi buni sau răi, în funcție de evaluarea situației și a eventualelor beneficii. Interesul social este înnăscut și reprezintă capacitatea si vointa de a participa si a contribui la societate.

Alfred Adler (1870 – 1937) și predecesorii lui au fost dedicați ideilor de egalitate socială și libertate personală ale fiecarei generații. Iată care sunt cateva dintre principiile psihologiei adleriene:

1. Oamenii sunt ființe sociale care au nevoie să contribuie și să aparțină mai întâi unei familii, apoi unui context educațional, apoi unei comunități mai largi.
2. Oamenii sunt creativi și factori de decizie auto-determinantă și sunt responsabili pentru propriile lor gânduri, trăiri și comportamente.
3. Oamenii sunt subiectivi în opiniile lor bazate pe percepția personală despre sine, lume și viață.
4. Oamenii sunt holistici și trebuie priviți nu doar prin prisma conexiunii corp-minte, dar de asemenea și prin cognițiile lor, emoții și comportamente pentru a-i înțelege pe ei si mișcarea lor prin viață.
5. Oamenii sunt orientați spre scop, ei tind să se miște spre un sens al realizării auto-definit și auto-creat, spre împlinire, satisfacție, succes sau alte scopuri în principal pentru a rezolva provocări împletite ale vieții.
6. Oamenii întâlnesc trei provocări sociale în timpul vieții: munca, prietenia și dragostea, și două provocări intrapersonale: auto-îngrijirea și încrederea în sine și dezvoltarea valorilor spirituale și filosofice.
7. Oamenii caută căi de a fi utili și când nu pot fi utili, schimbă sensul pe partea inutilă a vieții.
8. Oamenii au nevoie să fie încurajați și să încurajeze pe alții prin focus pe trăsăturile lor de caracter pozitive, puncte tari, contribuții, efort și îmbunătățire.
9. Oamenii au nevoie să dezvolte un sens al conectării comunitare și al implicării în comunitate, un concept pe care Adler îl numește Gemeinschaftsgefuehl.

Utilitate, Actualitate, Modernitate

Din perspectiva psihologiei si psihoterapiei adleriene „Ființele umane trăiesc pe tărâmul sensului. Nu experimentăm niciodată fenomenele pur și simplu, ci întotdeauna le experimentăm în raport cu semnificația pe care o au pentru ființele umane”. Psihologia umanistă este mai actuală ca niciodată prin perspectiva sensului social al omului pentru funcționarea adecvată și participativă/colaborativă la/cu comunitatea din care face parte integrantă.